ZIUA MONDIALĂ PENTRU MUNCĂ DECENTĂ

Ziua Mondială a Muncii Decente este sărbătorită în fiecare an la 7 octombrie, la inițiativa Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC).

Conceptul de "muncă decentă" a fost gândit în cadrul reuniunii Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1999, în comun acord cu partenerii sociali (guverne-patronate-sindicate) şi însumează aspiraţiile oamenilor cu privire la oportunităţile pentru o muncă productivă şi corect remunerată, securitatea la locul de muncă, protecţia socială pentru familie, oportunităţile de dezvoltare profesională şi integrare socială, libertatea de exprimare, participarea activă în luarea de decizii, egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei.

Acest concept cuprinde patru componente strategice, valabile indiferent dacă vorbim despre economia formală sau informală, munca salariată sau pe cont propriu, munca în agricultură, în fabrică, într-un birou, acasă sau în comunitate; principii şi drepturi fundamentale ale muncii şi standarde internaţionale de muncă; oportunităţi de ocupare şi remunerare; protecţie şi securitate socială, dialog social şi tripartitism.

JUSTIȚIA SALARIILOR

Inflația vertiginoasă, determinată de creșterea profitului de către corporațiile puternice care controlează energia, transportul, alimentele și alte mărfuri vitale, trimite și mai mulți lucrători și familiile lor în sărăcie. Mai mult de jumătate dintre gospodării se luptă să se descurce, iar 10% nu pot face față costurilor esențiale. Pandemia de COVID-19 și invazia Ucrainei de către Rusia au avut un impact dramatic asupra ofertei de bunuri, iar profitul corporativ din aceste crize continuă necontrolat. Acest lucru vine pe lângă o scădere de zeci de ani a cotei de prosperitate care revine oamenilor care lucrează, deoarece suprimarea activității sindicale, în special negocierile colective, însemna că lucrătorii primeau deja mai puțin decât li se cuveneau. Salariile minime în majoritatea țărilor sunt inadecvate, ceea ce îi face pe acești lucrători să continue să piardă teren.

Justiție salarială

Justiția salarială este o piatră de temelie a contractului social dintre lucrători, guverne și angajatori, care a fost încălcat în interesul lăcomiei corporative. 573 de noi miliardari au apărut de la începutul pandemiei. Ei controlează acum 13,9% din PIB-ul global, în timp ce în fiecare zi mai mult de 700.000 de oameni cad în sărăcie. Fractura contractului social prin deciziile deliberate ale guvernelor amenință democrația însăși, deoarece represiunea antisindicală și eșecul asigurării unor legi echitabile a muncii ating noi culmi. Acest lucru este întărit de mitul comercializat de unii economiști și bancheri centrali, precum și de politicieni și mass-media conservatori, că inflația este cumva vina oamenilor care lucrează și că orice creștere a veniturilor oamenilor ar fi dăunătoare economiei. Acest lucru este pur și simplu neadevărat: inflația din puținele țări rămase care au indexare automată a salariilor este aproximativ la aceleași niveluri ca și țările comparabile care nu au crescut salariile.

Punct de cotitură

Muncitorii din toate colțurile lumii nu au avut nicio altă opțiune decât să intre în grevă pentru a cere măsuri pentru a reduce diferența de salarii în fața inflației rampante care privează gospodăriile și comunitățile de orice șansă la o viață decentă și un viitor decent. Mulți dintre ei se confruntă cu represiuni violente din partea guvernelor datorate intereselor corporative sau amenințării și realității de a-și pierde locul de muncă. Mișcarea sindicală globală este unită pentru dreptatea salarială pentru toți lucrătorii, formali și informali, indiferent de locul în care locuiesc și indiferent de munca pe care o desfășoară. Crizele care se intersectează ale încălzirii globale, conflictele armate și lăcomia corporativă trebuie să devină un punct de cotitură, în care guvernele acceptă că trebuie să guverneze în interesul oamenilor și să nu mai răspundă puterii elitelor corporative. Lumea are nevoie de un nou contract social, cu dreptatea salarială în centrul ei. Deficitul global de 575 de milioane de locuri de muncă trebuie să fie închis, drepturile fundamentale ale lucrătorilor trebuie respectate, discriminarea trebuie înlocuită cu egalitate, protecția socială trebuie extinsă la toți și trebuie construită o economie mondială incluzivă, dezlegată de vestigiile colonialismului. Pe aceste fundații, pacea poate fi construită și provocările stringente de astăzi și viitor pot fi îndeplinite și depășite.